... Ne ris pas ... continue de lire ...

Decembre  George Bacovia Te uită cum ninge decembre, Spre geamuri, iubito, priveşte - Mai spune s-aducă jăratec Şi focul s-aud cum trosneşte. Şi mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna - Aş vrea să le-nvăţ simfonia. Mai spune s-aducă şi ceaiul, Şi vino şi tu mai aproape - Citeşte-mi ceva de la poluri, Şi ningă... zăpada ne-ngroape. Ce cald e aicea la tine. Şi toate din casă mi-s sfinte, - Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citeşte-nainte. E ziuă şi ce întuneric... Mai spune s-aducă şi lampa - Te uită, zăpada-i cât gardul, Şi-a prins promoroacă şi clampa. Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi şi-nainte, Te uită cum ninge decembre, Nu râde, citeşte-nainte.

Décembre George Bacovia Regarde comme il neige au mois de décembre, Par les fenêtres, mon amour, tu dois regarder – Et fais apporter de la braise Pour que j’entends le feu pétiller. Et pousse le fauteuil vers la cheminée, Au tuyau pour que j’écoute la tempête en agonie, Qui tellement ressemble à mes jours  – Dont je voudrais apprendre la symphonie. Je t’en prie, fais apporter le thé aussi, Et toi, viens plus près de moi – Lis-moi une histoire des pôles, Et qu’il neige – que la neige nous ensevelisse sous son poids. C’est si chaud et bien ici, chez toi. Et le dedans de ta maison a un saint air – Regarde comme il neige au mois de décembre… Ne ris pas … continue de lire. Le jour n’est pas fini, mais quelles ténèbres… C’est la lampe que tu devrais aussi faire apporter – Regarde, la neige est aussi haute que la palissade, Le loquet est lui-même givré. Je ne veux plus me rendre chez-moi ce soir… Le déluge est partout où je regarde, en avant, en arrière, Regarde comme il neige au mois de décembre, Ne ris pas … continue de lire. Încercare de traducere de Anca (TIRON) COSTRASEL Essai de traduction par Anca (TIRON) COSTRASEL

... This above all: to thine own self be true ...

Ne-am făcut hidoşi, Doamne! Ne uităm de zeci de ori pe zi în oglinzi şi nu învăţăm din imaginea reflectată decât să ne mai accentuăm puţin o sprânceană şi să imităm unduiri de coapse. Ne vedem perfecţi în imagini deformate şi ne lăudăm cu păcate. Născocim, cercetăm şi iscodim zile de ieri urâte sau naive sau care încercau şi învăţau să devină prezent şi viitor frumos şi ne preocupăm şi ne ocupăm tot mai mult existenţa cu ele. Şi nici măcar nu-s ale noastre, dar „ne pasă”atât de mult de ele încât uităm de-ale noastre. Ne luăm doza zilnică de otravă din inelul cu care ne-am lăudat la toţi, ne eschivăm şi spunem că am învăţat de la Adam şi Eva. Nu încercăm să ne facem fericiţi pe noi, ci ne uităm la ceilalţi, să vedem dacă sunt fericiţi sau nu-s. Nu mai ştim să păstrăm secrete … poate pentru simplul fapt că noi înşine nu mai avem secrete, pentru că ne-am despuiat şi ne-am oferit întru totul lumii. Am vorbi încontinuu dacă ni s-ar cere portretul-robot al celuilalt… dar întrebaţi fiind despre propriile calităţi şi defecte, am avea pregătite sau am născoci imediat răspunsuri alese sau filosofice sau modeste. „This above all: to thine own self be true.” Ne aprindem repede şi ne stingem la fel de repede… dar dăm lecţii de viaţă. Nu ne mai minunăm, călcăm în picioare minunile; nu mai ştim / vrem să ne ghidăm după repere adevărate, mergem după scorniri, după invidii, îmbrăcăm haine care nu ni se potrivesc pentru că-s furate.

Ne-ai dat, Doamne, suflet şi ne-ai şoptit să Te iubim şi să ne iubim unii pe alţii şi ne-ai făcut slobozi. Unii încă Îţi mai mulţumesc pentru daruri şi încearcă să le descopere pe celelalte, ceilalţi se bucură doar că sunt slobozi. Iar Tu ne îngăduieşti pe toţi şi ne aştepţi. 

... Pentru neintinarea orasului ...

Pictura cu crin                                                   Marin Sorescu Si as dori sã te pastrez In clipa aceasta de stralucire Ca pe-o floare, care se daruie singura Unei picturi cu sfânt. (Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.) Sigur, eu nu sint sfintul! Dar îmi place imaginea si o pastrez. Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete (Volumul II sau I?) Legate în piele, oricum. Cum se mai aduna si viata noastra! Ca un film de desene-animate, Fãcut din cuvinte scrise. Ce nevoie avem de aceste priviri în urma Si toate aceste intimplari Mai mult sau mai putin necesare, Pe care, pânã la urma, Sintem tentati sã le credem chiar fericite? Sint insasi viata noastra cu gust amar Care tinjeste dupa o lacrima de cainta, Ca sã-l mai dilueze. Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi Ale castelului tau (Nu din Spania, desigur!) Si nu te-a intinat nimic Nu te-a atins nici o arma din panoplia Ghiftuita de spade, din sala armelor. E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba Pentru mine ai fi fost mai limpede Decât primul meu gând de dimineata. Azi-noapte am fost mai epici - Si cuvintele tale Le-am vãzut strecurindu-se Prin fereastra intredeschisa, Prefacindu-se în fulgi, Pentru neintinarea orasului.

Tableau avec du lys Marin Sorescu Et j’aimerais te garder À ce moment d’éclat Comme je garderais une fleur qui se donne tout seule À un tableau avec saint. (Voir l’archange le lys à la main.) Mais bien sur, je ne suis pas le saint ! Mais j’aime l’image et je la garde. Hier soir j’ai écouté les confessions complètes (Volume II ou I ?) De toute façon, reliées plein cuir. Comme se rassemble-t-elle notre vie ! Comme un film de bandes dessinées, Fait de mots écrits. Soient-ils nécessaires tous ces regards en arrière Et tous ces événements Plus ou moins nécessaires, Qu’on est tenté de croire finalement même heureux ? Ils sont notre vie même au goût amer Qui soupire après une larme de regret, Qui puisse le diluer un peu.   Tu es passée comme une ombre par toutes ces pièces De ton château (Qui n’est pas fait en Espagne, bien sur !) Et il n’y a eu rien qui puisse te souiller Aucune arme ne t’a touché de la panoplie Bourrée d’épées, de la salle d’armes. C’est effarant la manière dont ta beauté sait se défendre Et même si tu ne m’avais pas dit de mots Pour moi, tu aurais été plus réelle Que ma première pensée du matin. Hier soir, nous avons été plus épiques – Et tes mots Je les ai vus glisser Par la fenêtre entrouverte Et transformer en flocons, Pour ne pas souiller la cité. Încercare de traducere de Anca Costrasel Essai de traduction par Anca Costrasel

Photo: Coco Chanel et Salvador Dali