Nu-i
nimic mai greu de purtat ca o fericire nespovedită.
De multe
ori privind în sufletul tău ți se pare că stai în fața unei case cu obloanele
trase și cu ușile încuiate. O mână necunoscută a scris pe-o hârtie în colț la
poartă: Plecat fără adresă…
Ferește-te
de banalitate. Nu uita că dacă va fi să te îneci – cel puțin nu te îneca
într-un lighean cu apă – azvârle-te în ocean.
O
dragoste apusă e ca un vulcan: niciodată nu poți zice că a trecut pericolul
de a izbucni din nou.
Numai
sufletele vulgare își batjocoresc dragostele de odinioară. Oamenii de bun
simț sădesc flori pe morminte.
Sufletul
nostru e o urnă în care închidem cenuşa patimilor stinse.
Să nu
știe nimeni ce răni te dor.
(Octavian
Goga)
|
Il n’y a rien de plus difficile à porter que le fardeau
d’un bonheur inavoué.
Maintes fois, lorsqu’on se regarde l’âme, on a l’impression
de se trouver devant une maison aux volets roulants tous descendus et aux
portes cadenassées. Une main ignorée a écrit sur un papier, au coin du
portillon : « Fugitif sans adresse … »
Gare à la banalité ! N’oublie pas que si tu as la
malchance de te noyer – au moins ne te noie pas dans une cuvette d’eau –
jette-toi dans l’océan.
Un amour fané est comme un volcan : on ne peut
jamais se rassurer et dire à soi-même : Le danger est passé, il ne peut
plus éclater de nouveau.
Les âmes vulgaires sont les seules à se moquer des
amours d’antan. Les braves hommes plantent des fleurs sur les tombeaux.
Notre âme est une urne dans laquelle on renferme les
cendres des passions éteintes.
Pour que personne ne sache les plaies qui nous brûlent.
(Octavian Goga)
Incercare de traducere de Anca (Tiron) Costrasel
Essai de traduction par Anca (Tiron) Costrasel
|
