joi, 4 iulie 2013

... Nunta de hartie ...































Gânduri şi vise şi suflete şi poveşti care îşi iau zborul odată cu zmeie din hârtie lansate de copii, romane, cuvinte de dor în scrisori, colecţie de călătorii şi de timbre, bloc de desen, plicuri păstrate în cutii în care îşi duc traiul generaţii de cari, felinare chinezeşti cu dorinţe atârnate de luminile de hârtie, melci care poartă în spate căsuţe şi noi, care purtăm în suflet căsuţa din hârtie, machete din carton ce speră să devină temelii de ziduri, bărcuţe de hârtie care acostează pe care mal vrem noi până sunt luate de val, un moş care păstrează – în geanta de piele maro, roasă pe margini – cupoane de pensie, cupoane de reducere pentru călătoriile cu trenul, fotografii cu tovarăşi decupate din cărţi socialiste şi ziare cu actualitatea, ghirlande de hârtie colorată, atârnate de stâlpi şi balcoane în zile de carnaval, când ne deghizăm şi semănăm cu arlechini peticiţi.

Pe hârtie s-a scris credinţa creştină şi istoria … şi hârtia se reinventează de fiecare dată în mâinile copiilor, la orele de lucru manual, prin imaginaţie şi vise. Hârtia se reinventează de fiecare dată prin iubire şi dor.




marți, 21 mai 2013

... Nu, n-au murit, dansează mai departe ...












Rochia

Magda Isanos




Din lada mirosind a molii si-a parfum
a scos o rochie din tineretea ei bunica.
Subtire-i si usoara ca un fum,
de parca-ar fi tesuta din nimica.

Ce trist fosneste crinolina de matase,
volanele i se distrama si se taie,
si-n loc de raze, siluete gratioase,
din alte vremi, danseaza prin odaie.

Revede balul cel dintii batrina,
isi recunoaste rochia de fata
si-i tremura pe-atlasu rece mina
de-nduiosare multa-nfiorata.

Si cum isi pleaca fruntea tot mai tare
i-asa de girbova bunica-n vechiul sal...
Ce s-a facut frumoasa dansatoare
care-a plutit in rochia de bal?

Picioarele usoare si micute,
si ochii, si surisul stralucit,
in trupul girbovitei bunicute
cum, oare, pe vecie de-au murit?

Si mi-au raspuns matasurile moarte,
sau poate chiar batrina-n vechiul sal;
nu, n-au murit, danseaza mai departe
mereu in alte rochii, primul bal.
La robe



Magda Isanos









Du coffre exhalant l’odeur des mites et le parfum désuet

La bonne-maman sortit une robe des temps où elle était une pucelle.

Elle est si arachnéenne et légère comme une buée,

Comme si elle était faite d’un tissu immatériel.



Si tristement froufroute sa crinoline en soie,

Ses volants se déchirent et se coupent en lambeaux,

Et au lieu des rayons, des silhouettes gracieuses d’autrefois,

Dansent dans la piaule la valse des flambeaux.





La vieille se ressouvint de son premier bal,

Elle reconnut sa robe de pucelle d’antan

Et sa main tressaillit en tâtant le froid satin lilial

Saisie d’un profond attendrissement et frémissement.



Et lorsqu’elle se penche, le front descendu, tout penseuse

Elle est si voûtée la bonne-maman sous son vieil châle…

Quoi est resté maintenant de la belle danseuse

Qui flottait dans sa robe de bal ?



Les pieds tout petits et légers,

Ses yeux et son sourire pétillant,

Au corps de la petite bonne-maman voûtée

Comment sont-ils devenus à jamais mourants ? 





Ce furent les soies mortes qui m’ont répondu en signe de condoléance,

Ou peut-être même la vieille femme de son vieil châle ;

Non, elles ne sont pas mortes, elles continuent leur danse

Habillant toujours d’autres robes, au premier bal.





Încercare de traducere de Anca (Tiron) Costrasel

Essai de traduction par Anca (Tiron) Costrasel










miercuri, 1 mai 2013

"Este!"





  Psalmul VI



               de Tudor Arghezi



Te dramuiesc in zgomot si-n tacere
Si te pandesc in timp, ca pe vanat,
Sa vad:esti soimul meu cel cautat?
Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere.

Pentru credinta sau pentru tagada,
Te caut darz si fara de folos.
Esti visul meu, din toate, cel frumos
Si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada.

Ca-n oglindirea unui drum de apa,
Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti;
Te-ntrezarii in stele, printre pesti,
Ca taurul salbatec cand se adapa.

Singuri, acum in marea ta poveste,
Raman cu tine sa ma mai masor,
Fara sa vreau sa ies biruitor.
Vreau sa te pipai si sa urlu: "Este!"


Psaume VI



par Tudor Arghezi



Je te soupèse et en rumeur et en silence

Et je te guette en temps, comme une proie dans la bruyère,

A voir : es-tu le faucon de ma chasse ?

Que je te tues ? Ou que j'agenouilles en signe de prière ?



Et dans ma foi et dans mon nihilisme assidu,

Je te cherche et quand je suis tenace et superflu.

Tu es mon rêve, de tous, tu es le plus beau

Et je n’ose pas t’anéantir des ciels dans la cohue.





Comme dans le miroir d’une voie d’eau,

Soit tu es, soit tu es plus impression;

Je t’entraperçus aux étoiles, au milieu des poissons,

Tout comme assoiffé s’abreuve le sauvage taureau.  



Tout seuls, dans ton histoire ubiquiste,

Je m’y attarde pour me mesurer à toi encore une fois,

Et sans vouloir que je sorte vainquant,

Je veux te toucher et hurler : «Il existe !»





Încercare de traducere de Anca (Tiron) Costrasel

Essai de traduction par Anca (Tiron) Costrasel


joi, 11 aprilie 2013

... Dorul ...



Dorul

Lucian Blaga



Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.
Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea -- vesnicii.


L’envie

Lucian Blaga

Je bois assoiffé ta senteur et j’attrape tes joues
aux deux paumes, tout comme on attrape
une merveille au fond de l’âme.
Le rapprochement nous brûle lorsqu’on se regarde aux yeux.
Et pourtant tu me murmures : «Je manque tellement de toi !»
Tu me le dis presque comme un secret et comme un désir, comme si j’étais l’errant d’une autre contrée.
Chère femme,
Quel est cet océan que tu gardes au cœur et qui es-tu ?
Chante moi encore une fois ton envie,
que je t’écoute
et que les instants me semblent des bourgeons pleins,
qui poussent des fleurs réelles et immortelles.


Încercare de traducere de Anca (Tiron) Costrăşel

Essai de traduction par Anca (Tiron) Costrăşel






miercuri, 3 aprilie 2013

... Copacii fără pădure ...







Copacii fără pădure
Adrian Păunescu

În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură uşă
Este vorba de noi amândoi
Este vorba de foc şi cenuşă
Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi priveşte înaltul
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul

Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure

Toată vara a fost numai foc
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii pe loc
Cade ultima frunza spre ele
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe

Nu mai suntem decât doi copaci
Vor veni tăietori să ne tundă
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă
Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe, cu ochii pustii
N-am să am ce întinde spre tine.


Les arbres sans forêt
Adrian Păunescu

Dans l’histoire des arbres nus et écailleux,
Qui grincent dans une porte unique,
Il s’agit de nous deux,
Il s’agit du feu et des cendres volcaniques,
De deux arbres dénués de feuilles sur le sentier.
Si on les regarde de la hauteur du firmament,
Ce sont deux arbres au baiser écrasé au cendrier,
Qui se penchent l’un sur l’autre dans un double attouchement.

Dis-moi, chère forêt à la feuille caduque
C’est où l’amour de l’été dernier, bucolique ?
L’hiver ne sait pas épargner
Nous, les arbres sans forêt.

Pendant l’été, on n’a été que brasier,
Et il y avait des étoiles dans des nuits sans étoiles,
Et par l’automne qui cesse de verdoyer
Tombe vers elles la dernière feuille loyale.
En vain tends-je vers toi, coincée,
Des rameaux qui jadis m’étaient bras
Maintenant d’autres portes s’entendent grincer
Par le vent automnal se laissant emporter.

Nous ne sommes plus que deux arbres maintenant
Des bûcherons viendront vite nous couper en haillons
Tous les enfants pauvres prendront des éclats, allumant
Chez eux, leur feu moribond.
Et même si ton amour pour moi résistera
À la bise de l’hiver inévitable,
Les bras coupés, les yeux déserts, irrémédiables,
Je n’aurais plus quoi tendre vers toi.








Încercare de traducere de Anca (Tiron) Costrasel
Essai de traduction par Anca (Tiron) Costrasel






sâmbătă, 30 martie 2013

Am sărutat un obraz într-o livadă de măslini




Trece sat după sat
Trece lacu-ngheţat
Trece munți
Trece dealuri
Şi miresei prin pat
Trece până te-nsori
Trece timpul și mori
Trece ca să te ia
Din casa plină de flori

Trece luna pe cer
Peste drumul de fier
Printre borcane
Printre hărți
în școala goală de cartier
Trece "strânge din dinți"
Trece dar tu nu simți
Trece un cântec cântat
De o armată de sfinți

Nu mai vreau să aud niciun cântec trist
Nu mai vreau să aud niciun cântec deștept
Pleci acum te-nţeleg, e de-ajuns, nu insist
E de-ajuns ca îmi arde radioul în piept

Latră-un câine-n vecini
Latră și tu te-nchini
Latră viața în noi
Noi facem dragoste-n mașini
Bate-un ceas în altar
Latră timpu-n zadar

Viața-i o foaie în vânt
Smulsă dintr-un abecedar

Intră vulpea-n găini
Intră noaptea-n lumini
Am sărutat un obraz

Într-o livadă de măslini
Trece an după an
Trec lumini pe tavan
Am zâmbit prea târziu,
Am tras târziu de volan



Robin and the Backstabbers - Sat după sat
 


luni, 25 martie 2013

... Fericire ...









O rugăciune în familie sau într-o biserică mică şi veche, cu ferestre mici mici, prin care lumina abia să treacă, să nu tulbure sfinţenia şi liniştea lumânărilor şi icoanelor şi sufletelor care se închină Ziditorului.
Ceai de lavandă în căni cu buline şi o carte de care să nu te mai poţi dezlipi.
Un concert de pian sau de folk cu cât mai multe chitare.
O plimbare cu bicicletele într-o seară de vară, cu adieri călduţe şi parfumate.
O candelă aprinsă dimineaţa devreme, în fiecare zi de sărbătoare, care să lumineze două chipuri sfinte şi blânde dintr-o Panagia Glykophilousa.
O grădină mare şi mănoasă, în care să stai să observi copacii şi florile şi legumele şi altele cum se transformă şi devin viaţă şi rod şi culoare.
O rochie vaporoasă, cu flori, pe care să o fereşti uşor atunci când urci sau cobori scări, descoperind uşor glezne subţiri, feminine.
O ie simplă, cu mâneci lungi, la baza umerilor, dezvelind clavicula subţire.
Un buchet de trandafiri albi şi o mini roză roşie în mijloc.
O pisică complet albă sau complet neagră care se vrea mângâiată sau care se uită pe geam, cu o panglică colorată la gât.
O cameră cu ferestre imense, nesfârşite, luminoase, care să dea spre grădină sau spre iaz… o cameră plină cu flori de toate felurile, cât mai neaoşe şi cât mai exotice. Un colţ numai cu cactuşi. Un acvariu mare si colorat, care să transmită un susur fin de apă curgătoare.
Acatistul de mulţumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
O bibliotecă fără început şi fără sfârşit, în dreapta, în stânga, în sus sau în jos.
O mansardă în stil shabby chic cu pian şi lucarne si fotografii in rame albe.
Un sărut pe frunte sau pe umăr.
Stupi în grădină, mustind de miere şi de un bâzâit liniştitor şi plin de viaţă şi energie.
Rândunele pe care să le pândeşti făcându-şi cuib la streaşină şi apoi hrănind pui gălăgioşi.
Mulţi copii frumoşi şi sănătoşi, pentru care să nu îţi ajungă mâinile… şi cu care să se formeze şiruri de mâini soră frate mamă tată soră frate … la plimbare.
Ciocolată neagră.
Cercei cu chihlimbar.
Lumânărele parfumate, vin dulce şi nopţi albe.
Multe cutii de lemn şi coşuleţe pentru lucruri mărunte.
Jucării din pluş şi păpuşi din porţelan.
Audrey Hepburn
Păpuşi Matrioşka.
Jardiniere la geamul bucătăriei cu plante aromatice.
Scrisori şi vederi scrise de mână şi trimise prin poştă.
Colecţie de timbre şi monede vechi.
Un lan de floarea soarelui, de grâu cu maci sau de lavandă.
Pălării şi bucle care să iasă de sub pălării.
Pâine de casă frământată cu mâinile şi coaptă cu dragoste.
Dulceaţă de cireşe amare.
Fuga prin ploaie sau de ploaie.
Poezii de Lucian Blaga, Nichita Stănescu sau Tudor Arghezi.
Tablouri de Dali, Chagall, Klimt sau Picasso.
Chopin.
Să (te) rătăceşti în Roma, Paris, Londra, Versailles cu persoana iubită.
Să te îmbraci complet în roşu sau complet în negru fără să îţi pese de vorbe sau ochi aţintiţi.
Să te bucuri de un zâmbet cu gropiţe sau de pistrui.
Să te îndrăgosteşti.
Oraşul Bruges în orice anotimp.
Leonard Cohen, Abba, Smokie, UB40, Boney M, Sting.
Sunetul instrumentului armenesc duduk
Un leagăn la umbra unui cireş înflorit.
Senzaţia pe care o simţi atunci când mergi desculţ prin iarbă.
Tremurul şi lacrimile care te podidesc în faţa unei icoane făcătoare de minuni sau într-un loc sfânt.
Să te spovedeşti şi să primeşti Împărtăşanie.
Mănăstirea Sihăstria
Peştera Sf. Teodora de la Sihla
Mănăstirea Rohia
Mănăstirea Galata
Cutii muzicale
Să săruţi o mânuţă caldă şi moale de copil.
Să botezi copii.
Să spui şi să asculţi poveşti.
Foc de tabără la munte, iubire într-un cort şi mâncare la ceaun.
Licurici care luminează cărări înguste într-un sat risipit de munte.
Cerul, într-o noapte de vară, la munte, cu Corona Borealis formând o inimă cu stelele din jur, sau iarna, cu constelaţia Orion care le domină pe toate celelalte.
Prăjituri făcute de bunica şi ambalate în ziar.
Trufe belgiene
Să culegi imortele şi plante medicinale.
Dimineţi în care te trezeşti cu miros de cafea.
Plimbări pe străduţe înguste şi pavate.
Strada Zlata Ulicka din Praga.
Strada Sforii din Braşov.
Salată de fructe.
Să îţi pui o dorinţă şi să sufli în lumânări.
Să ai un prieten/o prietenă adevărat/ă.
Să îţi fie dor de ceva sau de cineva.
Să ai răbdare.
Ceai de tei, ceai de lavandă, ceai de mentă, ceai de soc, ceai de iasomie.
Fistic, smarald, jad.
Murano.
Bijuterii sau eşarfe dăruite de bărbaţi.
Escapadă cu persoana iubită şi aparatul de fotografiat.
Călătorii sau excursii neplanificate.
Să fii luat prin surprindere într-un mod plăcut.

Toate acestea şi alte lucruri frumoase, mărunte şi simple şi fericirea pe care o simţi împărtăşindu-le.