Copacii fără pădure
Adrian Păunescu
În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură uşă Este vorba de noi amândoi Este vorba de foc şi cenuşă Doi copaci fără frunze pe drum După cum îi priveşte înaltul Doi copaci prin sărutul de scrum Aplecându-se unul spre altul Spune-mi pădure cu frunza rară Unde-i iubirea de astă vară Nu ştie iarna să se îndure De noi, copacii fără pădure Toată vara a fost numai foc Şi-au fost stele în nopţi fără stele Şi prin toamna şederii pe loc Cade ultima frunza spre ele În zadar către tine întind Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe Alte uşi se aud scârţâind De tomnatecul vânt să se agaţe Nu mai suntem decât doi copaci Vor veni tăietori să ne tundă Vor lua crengi toţi copiii săraci Pentru flacăra lor muribundă Şi chiar dacă mă vei mai iubi Peste crivăţul iernii ce vine Fără braţe, cu ochii pustii N-am să am ce întinde spre tine. |
Les
arbres sans forêt
Adrian Păunescu
Dans
l’histoire des arbres nus et écailleux,
Qui
grincent dans une porte unique,
Il
s’agit de nous deux,
Il s’agit
du feu et des cendres volcaniques,
De
deux arbres dénués de feuilles sur le sentier.
Si on
les regarde de la hauteur du firmament,
Ce
sont deux arbres au baiser écrasé au cendrier,
Qui se
penchent l’un sur l’autre dans un double attouchement.
Dis-moi,
chère forêt à la feuille caduque
C’est
où l’amour de l’été dernier, bucolique ?
L’hiver
ne sait pas épargner
Nous,
les arbres sans forêt.
Pendant
l’été, on n’a été que brasier,
Et il
y avait des étoiles dans des nuits sans étoiles,
Et par
l’automne qui cesse de verdoyer
Tombe
vers elles la dernière feuille loyale.
En
vain tends-je vers toi, coincée,
Des
rameaux qui jadis m’étaient bras
Maintenant
d’autres portes s’entendent grincer
Par le
vent automnal se laissant emporter.
Nous
ne sommes plus que deux arbres maintenant
Des bûcherons
viendront vite nous couper en haillons
Tous
les enfants pauvres prendront des éclats, allumant
Chez
eux, leur feu moribond.
Et même
si ton amour pour moi résistera
À la
bise de l’hiver inévitable,
Les
bras coupés, les yeux déserts, irrémédiables,
Je n’aurais
plus quoi tendre vers toi.
Încercare de traducere de Anca (Tiron) Costrasel
Essai
de traduction par Anca (Tiron)
Costrasel
|
miercuri, 3 aprilie 2013
... Copacii fără pădure ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu