joi, 11 aprilie 2013

... Dorul ...



Dorul

Lucian Blaga



Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.
Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea -- vesnicii.


L’envie

Lucian Blaga

Je bois assoiffé ta senteur et j’attrape tes joues
aux deux paumes, tout comme on attrape
une merveille au fond de l’âme.
Le rapprochement nous brûle lorsqu’on se regarde aux yeux.
Et pourtant tu me murmures : «Je manque tellement de toi !»
Tu me le dis presque comme un secret et comme un désir, comme si j’étais l’errant d’une autre contrée.
Chère femme,
Quel est cet océan que tu gardes au cœur et qui es-tu ?
Chante moi encore une fois ton envie,
que je t’écoute
et que les instants me semblent des bourgeons pleins,
qui poussent des fleurs réelles et immortelles.


Încercare de traducere de Anca (Tiron) Costrăşel

Essai de traduction par Anca (Tiron) Costrăşel






miercuri, 3 aprilie 2013

... Copacii fără pădure ...







Copacii fără pădure
Adrian Păunescu

În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură uşă
Este vorba de noi amândoi
Este vorba de foc şi cenuşă
Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi priveşte înaltul
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul

Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure

Toată vara a fost numai foc
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii pe loc
Cade ultima frunza spre ele
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe

Nu mai suntem decât doi copaci
Vor veni tăietori să ne tundă
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă
Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe, cu ochii pustii
N-am să am ce întinde spre tine.


Les arbres sans forêt
Adrian Păunescu

Dans l’histoire des arbres nus et écailleux,
Qui grincent dans une porte unique,
Il s’agit de nous deux,
Il s’agit du feu et des cendres volcaniques,
De deux arbres dénués de feuilles sur le sentier.
Si on les regarde de la hauteur du firmament,
Ce sont deux arbres au baiser écrasé au cendrier,
Qui se penchent l’un sur l’autre dans un double attouchement.

Dis-moi, chère forêt à la feuille caduque
C’est où l’amour de l’été dernier, bucolique ?
L’hiver ne sait pas épargner
Nous, les arbres sans forêt.

Pendant l’été, on n’a été que brasier,
Et il y avait des étoiles dans des nuits sans étoiles,
Et par l’automne qui cesse de verdoyer
Tombe vers elles la dernière feuille loyale.
En vain tends-je vers toi, coincée,
Des rameaux qui jadis m’étaient bras
Maintenant d’autres portes s’entendent grincer
Par le vent automnal se laissant emporter.

Nous ne sommes plus que deux arbres maintenant
Des bûcherons viendront vite nous couper en haillons
Tous les enfants pauvres prendront des éclats, allumant
Chez eux, leur feu moribond.
Et même si ton amour pour moi résistera
À la bise de l’hiver inévitable,
Les bras coupés, les yeux déserts, irrémédiables,
Je n’aurais plus quoi tendre vers toi.








Încercare de traducere de Anca (Tiron) Costrasel
Essai de traduction par Anca (Tiron) Costrasel






sâmbătă, 30 martie 2013

Am sărutat un obraz într-o livadă de măslini




Trece sat după sat
Trece lacu-ngheţat
Trece munți
Trece dealuri
Şi miresei prin pat
Trece până te-nsori
Trece timpul și mori
Trece ca să te ia
Din casa plină de flori

Trece luna pe cer
Peste drumul de fier
Printre borcane
Printre hărți
în școala goală de cartier
Trece "strânge din dinți"
Trece dar tu nu simți
Trece un cântec cântat
De o armată de sfinți

Nu mai vreau să aud niciun cântec trist
Nu mai vreau să aud niciun cântec deștept
Pleci acum te-nţeleg, e de-ajuns, nu insist
E de-ajuns ca îmi arde radioul în piept

Latră-un câine-n vecini
Latră și tu te-nchini
Latră viața în noi
Noi facem dragoste-n mașini
Bate-un ceas în altar
Latră timpu-n zadar

Viața-i o foaie în vânt
Smulsă dintr-un abecedar

Intră vulpea-n găini
Intră noaptea-n lumini
Am sărutat un obraz

Într-o livadă de măslini
Trece an după an
Trec lumini pe tavan
Am zâmbit prea târziu,
Am tras târziu de volan



Robin and the Backstabbers - Sat după sat
 


luni, 25 martie 2013

... Fericire ...









O rugăciune în familie sau într-o biserică mică şi veche, cu ferestre mici mici, prin care lumina abia să treacă, să nu tulbure sfinţenia şi liniştea lumânărilor şi icoanelor şi sufletelor care se închină Ziditorului.
Ceai de lavandă în căni cu buline şi o carte de care să nu te mai poţi dezlipi.
Un concert de pian sau de folk cu cât mai multe chitare.
O plimbare cu bicicletele într-o seară de vară, cu adieri călduţe şi parfumate.
O candelă aprinsă dimineaţa devreme, în fiecare zi de sărbătoare, care să lumineze două chipuri sfinte şi blânde dintr-o Panagia Glykophilousa.
O grădină mare şi mănoasă, în care să stai să observi copacii şi florile şi legumele şi altele cum se transformă şi devin viaţă şi rod şi culoare.
O rochie vaporoasă, cu flori, pe care să o fereşti uşor atunci când urci sau cobori scări, descoperind uşor glezne subţiri, feminine.
O ie simplă, cu mâneci lungi, la baza umerilor, dezvelind clavicula subţire.
Un buchet de trandafiri albi şi o mini roză roşie în mijloc.
O pisică complet albă sau complet neagră care se vrea mângâiată sau care se uită pe geam, cu o panglică colorată la gât.
O cameră cu ferestre imense, nesfârşite, luminoase, care să dea spre grădină sau spre iaz… o cameră plină cu flori de toate felurile, cât mai neaoşe şi cât mai exotice. Un colţ numai cu cactuşi. Un acvariu mare si colorat, care să transmită un susur fin de apă curgătoare.
Acatistul de mulţumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
O bibliotecă fără început şi fără sfârşit, în dreapta, în stânga, în sus sau în jos.
O mansardă în stil shabby chic cu pian şi lucarne si fotografii in rame albe.
Un sărut pe frunte sau pe umăr.
Stupi în grădină, mustind de miere şi de un bâzâit liniştitor şi plin de viaţă şi energie.
Rândunele pe care să le pândeşti făcându-şi cuib la streaşină şi apoi hrănind pui gălăgioşi.
Mulţi copii frumoşi şi sănătoşi, pentru care să nu îţi ajungă mâinile… şi cu care să se formeze şiruri de mâini soră frate mamă tată soră frate … la plimbare.
Ciocolată neagră.
Cercei cu chihlimbar.
Lumânărele parfumate, vin dulce şi nopţi albe.
Multe cutii de lemn şi coşuleţe pentru lucruri mărunte.
Jucării din pluş şi păpuşi din porţelan.
Audrey Hepburn
Păpuşi Matrioşka.
Jardiniere la geamul bucătăriei cu plante aromatice.
Scrisori şi vederi scrise de mână şi trimise prin poştă.
Colecţie de timbre şi monede vechi.
Un lan de floarea soarelui, de grâu cu maci sau de lavandă.
Pălării şi bucle care să iasă de sub pălării.
Pâine de casă frământată cu mâinile şi coaptă cu dragoste.
Dulceaţă de cireşe amare.
Fuga prin ploaie sau de ploaie.
Poezii de Lucian Blaga, Nichita Stănescu sau Tudor Arghezi.
Tablouri de Dali, Chagall, Klimt sau Picasso.
Chopin.
Să (te) rătăceşti în Roma, Paris, Londra, Versailles cu persoana iubită.
Să te îmbraci complet în roşu sau complet în negru fără să îţi pese de vorbe sau ochi aţintiţi.
Să te bucuri de un zâmbet cu gropiţe sau de pistrui.
Să te îndrăgosteşti.
Oraşul Bruges în orice anotimp.
Leonard Cohen, Abba, Smokie, UB40, Boney M, Sting.
Sunetul instrumentului armenesc duduk
Un leagăn la umbra unui cireş înflorit.
Senzaţia pe care o simţi atunci când mergi desculţ prin iarbă.
Tremurul şi lacrimile care te podidesc în faţa unei icoane făcătoare de minuni sau într-un loc sfânt.
Să te spovedeşti şi să primeşti Împărtăşanie.
Mănăstirea Sihăstria
Peştera Sf. Teodora de la Sihla
Mănăstirea Rohia
Mănăstirea Galata
Cutii muzicale
Să săruţi o mânuţă caldă şi moale de copil.
Să botezi copii.
Să spui şi să asculţi poveşti.
Foc de tabără la munte, iubire într-un cort şi mâncare la ceaun.
Licurici care luminează cărări înguste într-un sat risipit de munte.
Cerul, într-o noapte de vară, la munte, cu Corona Borealis formând o inimă cu stelele din jur, sau iarna, cu constelaţia Orion care le domină pe toate celelalte.
Prăjituri făcute de bunica şi ambalate în ziar.
Trufe belgiene
Să culegi imortele şi plante medicinale.
Dimineţi în care te trezeşti cu miros de cafea.
Plimbări pe străduţe înguste şi pavate.
Strada Zlata Ulicka din Praga.
Strada Sforii din Braşov.
Salată de fructe.
Să îţi pui o dorinţă şi să sufli în lumânări.
Să ai un prieten/o prietenă adevărat/ă.
Să îţi fie dor de ceva sau de cineva.
Să ai răbdare.
Ceai de tei, ceai de lavandă, ceai de mentă, ceai de soc, ceai de iasomie.
Fistic, smarald, jad.
Murano.
Bijuterii sau eşarfe dăruite de bărbaţi.
Escapadă cu persoana iubită şi aparatul de fotografiat.
Călătorii sau excursii neplanificate.
Să fii luat prin surprindere într-un mod plăcut.

Toate acestea şi alte lucruri frumoase, mărunte şi simple şi fericirea pe care o simţi împărtăşindu-le.