luni, 25 martie 2013

... Fericire ...









O rugăciune în familie sau într-o biserică mică şi veche, cu ferestre mici mici, prin care lumina abia să treacă, să nu tulbure sfinţenia şi liniştea lumânărilor şi icoanelor şi sufletelor care se închină Ziditorului.
Ceai de lavandă în căni cu buline şi o carte de care să nu te mai poţi dezlipi.
Un concert de pian sau de folk cu cât mai multe chitare.
O plimbare cu bicicletele într-o seară de vară, cu adieri călduţe şi parfumate.
O candelă aprinsă dimineaţa devreme, în fiecare zi de sărbătoare, care să lumineze două chipuri sfinte şi blânde dintr-o Panagia Glykophilousa.
O grădină mare şi mănoasă, în care să stai să observi copacii şi florile şi legumele şi altele cum se transformă şi devin viaţă şi rod şi culoare.
O rochie vaporoasă, cu flori, pe care să o fereşti uşor atunci când urci sau cobori scări, descoperind uşor glezne subţiri, feminine.
O ie simplă, cu mâneci lungi, la baza umerilor, dezvelind clavicula subţire.
Un buchet de trandafiri albi şi o mini roză roşie în mijloc.
O pisică complet albă sau complet neagră care se vrea mângâiată sau care se uită pe geam, cu o panglică colorată la gât.
O cameră cu ferestre imense, nesfârşite, luminoase, care să dea spre grădină sau spre iaz… o cameră plină cu flori de toate felurile, cât mai neaoşe şi cât mai exotice. Un colţ numai cu cactuşi. Un acvariu mare si colorat, care să transmită un susur fin de apă curgătoare.
Acatistul de mulţumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
O bibliotecă fără început şi fără sfârşit, în dreapta, în stânga, în sus sau în jos.
O mansardă în stil shabby chic cu pian şi lucarne si fotografii in rame albe.
Un sărut pe frunte sau pe umăr.
Stupi în grădină, mustind de miere şi de un bâzâit liniştitor şi plin de viaţă şi energie.
Rândunele pe care să le pândeşti făcându-şi cuib la streaşină şi apoi hrănind pui gălăgioşi.
Mulţi copii frumoşi şi sănătoşi, pentru care să nu îţi ajungă mâinile… şi cu care să se formeze şiruri de mâini soră frate mamă tată soră frate … la plimbare.
Ciocolată neagră.
Cercei cu chihlimbar.
Lumânărele parfumate, vin dulce şi nopţi albe.
Multe cutii de lemn şi coşuleţe pentru lucruri mărunte.
Jucării din pluş şi păpuşi din porţelan.
Audrey Hepburn
Păpuşi Matrioşka.
Jardiniere la geamul bucătăriei cu plante aromatice.
Scrisori şi vederi scrise de mână şi trimise prin poştă.
Colecţie de timbre şi monede vechi.
Un lan de floarea soarelui, de grâu cu maci sau de lavandă.
Pălării şi bucle care să iasă de sub pălării.
Pâine de casă frământată cu mâinile şi coaptă cu dragoste.
Dulceaţă de cireşe amare.
Fuga prin ploaie sau de ploaie.
Poezii de Lucian Blaga, Nichita Stănescu sau Tudor Arghezi.
Tablouri de Dali, Chagall, Klimt sau Picasso.
Chopin.
Să (te) rătăceşti în Roma, Paris, Londra, Versailles cu persoana iubită.
Să te îmbraci complet în roşu sau complet în negru fără să îţi pese de vorbe sau ochi aţintiţi.
Să te bucuri de un zâmbet cu gropiţe sau de pistrui.
Să te îndrăgosteşti.
Oraşul Bruges în orice anotimp.
Leonard Cohen, Abba, Smokie, UB40, Boney M, Sting.
Sunetul instrumentului armenesc duduk
Un leagăn la umbra unui cireş înflorit.
Senzaţia pe care o simţi atunci când mergi desculţ prin iarbă.
Tremurul şi lacrimile care te podidesc în faţa unei icoane făcătoare de minuni sau într-un loc sfânt.
Să te spovedeşti şi să primeşti Împărtăşanie.
Mănăstirea Sihăstria
Peştera Sf. Teodora de la Sihla
Mănăstirea Rohia
Mănăstirea Galata
Cutii muzicale
Să săruţi o mânuţă caldă şi moale de copil.
Să botezi copii.
Să spui şi să asculţi poveşti.
Foc de tabără la munte, iubire într-un cort şi mâncare la ceaun.
Licurici care luminează cărări înguste într-un sat risipit de munte.
Cerul, într-o noapte de vară, la munte, cu Corona Borealis formând o inimă cu stelele din jur, sau iarna, cu constelaţia Orion care le domină pe toate celelalte.
Prăjituri făcute de bunica şi ambalate în ziar.
Trufe belgiene
Să culegi imortele şi plante medicinale.
Dimineţi în care te trezeşti cu miros de cafea.
Plimbări pe străduţe înguste şi pavate.
Strada Zlata Ulicka din Praga.
Strada Sforii din Braşov.
Salată de fructe.
Să îţi pui o dorinţă şi să sufli în lumânări.
Să ai un prieten/o prietenă adevărat/ă.
Să îţi fie dor de ceva sau de cineva.
Să ai răbdare.
Ceai de tei, ceai de lavandă, ceai de mentă, ceai de soc, ceai de iasomie.
Fistic, smarald, jad.
Murano.
Bijuterii sau eşarfe dăruite de bărbaţi.
Escapadă cu persoana iubită şi aparatul de fotografiat.
Călătorii sau excursii neplanificate.
Să fii luat prin surprindere într-un mod plăcut.

Toate acestea şi alte lucruri frumoase, mărunte şi simple şi fericirea pe care o simţi împărtăşindu-le.

































duminică, 10 martie 2013

... Ploaie in luna lui Marte ...









Ploaie în luna lui Marte
                                   Nichita Stănescu

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odăii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.




Pluie au mois de Mars
                                    Nichita Stănescu

Il pleuvait chtoniennement d’une pluie nivéale,
et nous, on s’aimait dans des mansardes.
Par le ciel de la lucarne, ovale,
les nuages ruisselaient au mois de Mars des gouttes tristouillardes.

Les murs de la piaule étaient
Angoissés, sous des croquis en craie.
Nos âmes dansaient
Invisibles dans un monde concret.

Tu vas te tremper les ailes, tu disais,
Il pleut aux globes sur le globe et par l’âge.
Peu importe, Lorelei, je disais,
Il pleut mon vol au plumage.

Et je m’élevais. Et je ne savais plus dans ma folie,
Où j’avais laissé au monde ma piaule vieillie.
Tu m’appelais d’en bas : réponds-moi, je t’en prie,
Qui sont plus beaux : les gens ?... la pluie ?

Il pleuvait chtoniennement, comme il pleuvait éperdument !
et nous, on s’aimait dans des mansardes.
Je n’aurais jamais voulu qu’on arrive à la fin
de ce mois de Mars de pluie tristouillarde.


Essai de traduction par Anca (Tiron) Costrasel
Încercare de traducere de Anca (Tiron) Costrasel

 


Sursă foto: Audrey Hepburn - http://pinterest.com/pin/245094404690915918/

http://favim.com/image/449902/





 

luni, 4 martie 2013

... Primăvara se iubeşte ...





Primăvara se iubeşte, nu se supără, nu se mâhneşte, nu se revendică. Primăvara se adulmecă cu toată fiinţa împietrită de gerul iernii… se adulmecă până la nefiinţă, până când fiecare nervură începe să tremure, începe să simtă, să se întremeze, să cânte. Primăvara se ascultă, nu se mândreşte. Primăvara se merge în mijlocul dezgheţului, în mijlocul jocului, în mijlocul oamenilor, în mijlocul cântecului, în mijlocul freamătului şi al aripilor de zbor… nu se ascunde. Primăvara nu se retrage, se revine la viaţă. Primăvara se trăieşte fiecare zvâcnire de la mugur la frunză. Primăvara nu e timp pentru reproşuri sau învinuiri, pentru lucruri care au fost sau n-au fost. Primăvara se trăieşte cu tot începutul din ea. Putem reînvia în fiecare primăvară dacă uităm sau iertăm.
Primăvara se învaţă de la picioarele plăpânde ale mieilor care se ridică şi zburdă din primele clipe de realitate. Primăvara se deschid toate uşile şi ferestrele, să intre aer reavăn şi freamăt de păsări şi muguri, se deschid lucarne de mansarde să pătrundă soare galben şi cer limpede peste lucruri vechi sau doar învechite, se deschid duhuri şi ochi şi minţi închise iarna pentru diferite activităţi… meditaţie, izolare, egoism, mândrie, prea mult sine. Primăvara nu se întoarce spatele, se ia în braţe şi se astâmpără doruri. Primăvara se regăsesc oameni, se iartă ierni şi se promit veri.
Primăvara se ia ţărână mustind de raţiunea zăpezii şi de duhul amar al germenilor de grâu, se suflă dragoste de Sus şi se creează adami. Iar din apropierea inimii lor se rup coaste şi se fac eve, pentru ca numai împreună să se reîntregească şi să-şi ducă dorul divin. Primăvara e timpul întoarcerii şi iertării fiilor risipitori. Primăvara se zâmbeşte nu doar cu buzele, ci cu ochii şi sufletul.
Primăvara se speră şi se bucură, primăvara se agaţă în dreptul inimii poveşti prinse cu fir alb-roşu şi se cheamă mărţişoare, primăvara se postesc suflete de păcate şi se trăiesc învieri… 


Sursă foto: http://www.mrwallpaper.com/view/Spring-Garden-1920x1080/