Încă un pas
Ana Blandiana
Atât de puţine lucruri mă pricep să fac Nici piersici ca piersicii, Nici struguri ca via, Nici măcar nuci Ca arborii cu umbră amară Şi foşnet uşor, Un singur lucru ştiu să fac Cu o pricepere extraordinară: Ştiu să mor. Nu mă laud, Ştiu să mor cum puţini oameni ştiu - Mă învelesc întâi în tăcere, Apoi în pustiu Şi pornesc astfel încet, un pas, Încă un pas, şi încă un pas, Până nu se mai vede din mine Decât un glas Aşezat somptuos În al cărţii sicriu.
Nu mă laud,
Credeţi-mă, ştiu să mor Şi ştiu, mai ales, să înviu, Dar asta e, bineînţeles, Mult mai uşor. |
Un autre pas de plus…
Ana Blandiana
Il n’y a pas plus d’une poignée de choses que
j’ai appris à faire
Je fais pas de pèches comme le pécher,
Je fais pas de raisins comme la vigne,
Et des noix non plus
Comme les arbres à leur amère ligne
Et leur frémissement confus,
Par contre il y a une chose unique que j’ai
appris à faire
Avec une maîtrise extraordinaire :
J’ai appris à mourir.
Non, je ne me vante pas,
J’ai appris à mourir comme pas beaucoup d’hommes
l’ont appris –
D’abord, je me couvre de silence,
Ensuite de désert
Et je m’en vais ainsi doucement, un pas,
Un autre pas, et un autre pas de plus,
Jusqu’à ce qu’on ne voit plus de moi
Qu’une voix
Somptueusement mise
En bouquin comme un cadavre dans la bière.
Je ne me vante pas,
Et croyez-moi, j’ai bien appris à mourir
De plus, j’ai surtout appris à renaître,
Mais cela est, sans doute,
Quelque chose de beaucoup plus ordinaire.
Traducere de Anca (Tiron) COSTRASEL
|
Se afișează postările cu eticheta ana blandiana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ana blandiana. Afișați toate postările
vineri, 4 ianuarie 2013
... Inca un pas ...
luni, 31 decembrie 2012
Stiti cumva in ce an suntem?
Dorinţa
Ana Blandiana
... Să fie o dimineaţă copilăroasă şi moale
Prin care, trecând, lumina să scoată
Foşnet de frunză uscată;
Să miroase-n odaie
A creioane ascuţite prelung
Şi-a hârtie neîncepută;
Din gânduri, din dragoste
Sau numai din somn trezindu-mă
Bucuroasă, buimacă,
Să trag pe mine o haină,
Să ies năucită în stradă
Cu picioarele goale-n pantofi
Şi să întreb fericită:
Ştiţi cumva în ce an suntem?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)