Se afișează postările cu eticheta ana blandiana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ana blandiana. Afișați toate postările

vineri, 4 ianuarie 2013

... Inca un pas ...





   
Încă un pas





Ana Blandiana

Atât de puţine lucruri mă pricep să fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici măcar nuci
Ca arborii cu umbră amară
Şi foşnet uşor,
Un singur lucru ştiu să fac
Cu o pricepere extraordinară:

Ştiu să mor.


Nu mă laud,
Ştiu să mor cum puţini oameni ştiu -
Mă învelesc întâi în tăcere,
Apoi în pustiu
Şi pornesc astfel încet, un pas,
Încă un pas, şi încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas
Aşezat somptuos
În al cărţii sicriu.




Nu mă laud,
Credeţi-mă, ştiu să mor
Şi ştiu, mai ales, să înviu,
Dar asta e, bineînţeles,
Mult mai uşor.

Un autre pas de plus…



                                                           Ana Blandiana



Il n’y a pas plus d’une poignée de choses que j’ai appris à faire

Je fais pas de pèches comme le pécher,

Je fais pas de raisins comme la vigne,

Et des noix non plus

Comme les arbres à leur amère ligne

Et leur frémissement confus,

Par contre il y a une chose unique que j’ai appris à faire

Avec une maîtrise extraordinaire :

J’ai appris à mourir.




Non, je ne me vante pas,

J’ai appris à mourir comme pas beaucoup d’hommes l’ont appris –

D’abord, je me couvre de silence,

Ensuite de désert

Et je m’en vais ainsi doucement, un pas,

Un autre pas, et un autre pas de plus,

Jusqu’à ce qu’on ne voit plus de moi

Qu’une voix

Somptueusement mise

En bouquin comme un cadavre dans la bière.




Je ne me vante pas,

Et croyez-moi, j’ai bien appris à mourir

De plus, j’ai surtout appris à renaître,

Mais cela est, sans doute,

Quelque chose de beaucoup plus ordinaire.

Traducere de Anca (Tiron) COSTRASEL

 



luni, 31 decembrie 2012

Stiti cumva in ce an suntem?




Dorinţa


 Ana Blandiana
... Să fie o dimineaţă copilăroasă şi moale
Prin care, trecând, lumina să scoată
Foşnet de frunză uscată;
Să miroase-n odaie
A creioane ascuţite prelung
Şi-a hârtie neîncepută;
Din gânduri, din dragoste
Sau numai din somn trezindu-mă
Bucuroasă, buimacă,
Să trag pe mine o haină,
Să ies năucită în stradă
Cu picioarele goale-n pantofi
Şi să întreb fericită:
Ştiţi cumva în ce an suntem?