UN FEL DE RUGĂCIUNE...
În ochi îmi scurmă
Viermi orbi ce se-ascund
În gură gust
Gust de pământ...
Rădăcinile mai caută
Încă
Cerul...
Cer uliței să plouă peste cer
Să curgă-n tunete de roţi
Şi fulgere de harapnic
Şi umbrele din vara
Când încă eram mic.
Cer uliţei să cadă
Cu drumul de nisip din ea
Aşa cum cerul pân-acum cădea
Şi aduna
Noroi lichid
Şi baba Safta
Ne lua la sfadă.
Şi drumul ce ducea spre cimitir
Să plouă peste cer
Pământ şi ştir...
Să plouă tot alaiul
Pe care parcă-l văd scâncind
După un om
Ce nefiind, nu mai era.
Să plouă
Cu umbre peste soare...
Cu foc peste ninsoare
Cu nisip peste stele
Cu noroi peste nori
Cu aripi frânte peste îngeri
Să plouă
Cu rugăciune peste Dumnezeu
Să plouă peste cer pământul
Aşa cum cerul plouă ploaie
Peste noi.
Acum, în cer, comori vezi de-ţi adună
Iar de pământ să-ţi vezi
În prundul din clepsidră când o să-ţi rămână...
