E
minunat cum o simplă masă poate să însemne şi să însemneze… atunci când e pentru doi… doi ani în doi. Un
buchet de floarea-soarelui şi lavandă, două pahare de vin alb sec şi un meniu
mediteranean, suficient cât să ne transpună. Nici dacă aş fi încercat să îmi
imaginez, nu aş fi reperat atâtea cărări în viaţa noastră în doi. Cu toată
dorinţa mea pentru o viaţă deloc banală, trebuie să recunosc, nu am o
imaginaţie atât de bogată pe cât credeam. Visele noastre se plimbă de mână în
lumea plină de iluzii. Nu a fost nimic premeditat niciodată, ne-am lăsat
purtaţi, am răspuns la sentimente şi gânduri şi de multe ori ne-am trezit în
mijlocul jocului. De ce să fim consecvenţi de dragul consecvenţei? De ce să nu
evadăm, mai ales atunci când nu ne este apreciată autopenitenţa? Cu tine am
învăţat că nimic nu e niciun capăt de lume, că atunci când vine vorba de
liniştea noastră, facem orice, chiar de e să o luăm de la capăt la capătul
lumii. Te-am privit în ochi şi nu mi-a mai păsat de nimeni şi nimic.
